[Pe platforma de peer-review Punct ochit]

Întrebări relevante în studiul antreprenoriatului
Ianuarie 2012

Care este cea mai potrivită perspectivă de analiză sociologică a antreprenoriatului?

Este de aşteptat ca cea mai potrivită perspectivă de analiză a antreprenoriatului să fie în legătură directă cu obiectivele urmărite. Această întrebare are calitatea de a conştientiza cercetătorul social asupra existenţei mai multor perspective de analiză a antreprenoriatului. Din acest punct de vedere, de-a lungul timpului s-au conturat doua principale abordări ale practicilor antreprenoriale. Prima abordare face referire la caracteristicile şi atributele individuale ale actorilor sociali care manifestă comportamente antreprenoriale şi subliniază prin ce se diferenţiază aceştia. Cea de-a doua abordare foloseşte premisa potrivit căreia în studiul antreprenoriatului ceea ce contează sunt caracteristicile structurale ale unui mediu social. Astfel, în timp ce prima perspectivă stabileşte ca principal obiect de studiu al antreprenoriatului indivizii, cea din urmă consideră că în studiul antreprenoriatului trebuie accentuate caracteristicile structurale ale societăţii.

Care sunt conceptele cheie în analiza sociologică a antreprenoriatului?

În funcţie de momentul istoric şi de perspectiva folosită în analiza antreprenoriatului au fost evidenţiate o serie de concepte relevante. Astfel, inovatia (Schumpeter), incertitudinea (Knight, Mises), cunoaşterea (Hayek), oportunităţile de piaţă (Kirzner, Casson) sunt doar câteva dintre conceptele asupra carora au fost focalizate câteva dintre cele mai relevante cercetări asupra antreprenoriatului. În continuare voi prezenta succint câteva din întrebările care şi-au dovedit utilitatea în analizarea rolului acestor concepte în dezvoltarea actelor antreprenoriale.

Inovaţia sau invenţia este cea care fundamentează un act antreprenorial?

Relevanţa acestei întrebări a fost scoasă în evidenţă de Schumpeter în condiţiile în care o serie de invenţii tehnologice s-au dovedit a fi insuficiente în a asigura câştiguri economice pentru posesorii lor. În concepţia acestuia, atâta vreme cât invenţiile nu sunt puse în practică, acestea sunt economic irelevante. Acest tip de abordare a relaţiei dintre inovaţie şi antreprenoriat l-a facut mai apoi pe Druker să adauge necesitatea unui caracter inovativ sistematic activităţii antreprenoriale. Fără a intra în detaliile perspectivei lui Schumpeter asupra inovatiei, poate fi amintit că aceasta este văzută ca o activitate de stabilire a unor ”noi combinaţii” în procesul de producere şi comercializare a bunurilor.

Imitaţia poate fi o formă de comportament antreprenorial?

Aceasta întrebare apare în condiţiile în care imitarea unui competitor care pare să aibă succes se poate dovedi la fel de riscantă ca inovarea. Oleg Zinam scoate în evidenţă rolul semnificativ pe care îl are ruptura faţă de un comportament practicat. Astfel, imitaţia chiar dacă nu aduce elemente noi pe piaţă, se poate dovedi utilă în analiza antreprenoriatului,în principal dintr-o perspectivă subiectivistă (acest gen de abordare care ţine cont de percepţiile subiecţilor asupra realităţii). Folosind premisa potrivit căreia comportamentele inovative sunt descoperite, cunoscute şi se răspîndesc la nivel social într-o perioadă de timp, acceptăm implicit existenţa unei temporizări a adoptării noilor comportamente.

De unde apare incertitudinea în cazul unui comportament antreprenorial?

Analizând aspectele relevante în analiza antreprenoriatului, Kirzner, Mises, Luchmann ş.a. se intreabă dacă incertitudinea este conceptul central în cazul unei astfel de analize. Folosind o perspectivă subiectivistă în analiza antreprenoriatului ,aceştia atrag atenţia că orice individ care alocă o cantitate de resurse unei activităţi, în condiţiile unei cunoaşteri imperfecte a liniilor definitorii relevante pentru o situaţie socială,nu poate avea certitudinea corectitudinii acţiunii sale. Astfel, acest tip de raportare la antreprenoriat nu scoate în evidenţă doar impredictibilitatea viitorului (la fel de important în condiţiile producerii unor bunuri pentru o piaţă viitoare), ci şi cunoaşterea limitată asupra prezentului. Acest tip de abordare este asemănătoare cu cea care atrage atenţia asupra riscurilor pe care şi le asumă un individ în momentul iniţierii unei activităţi antreprenoriale, iar de aici apare o nouă întrebare: Au antreprenorii un nivel mai ridicat al acceptării riscurilor?

Ce stocuri de cunoaştere sunt relevante pentru reuşita unui act antreprenorial?

Multe dintre cercetările sociologice contemporane ale antreprenoriatului folosesc o perspectivă simplificată asupra cunoaşterii de care dispune un antreprenor (de multe ori acestea înregistrează doar numărul de ani de şcoală ai persoanei sau pregătirea formală a acesteia într-un domeniu specific). Cu toate acestea Hayek, şi după el mulţi alţii, a subliniat că unul dintre cele mai importante aspecte ale antreprenoriatului este capacitatea individuală de a recepta de la piaţă acele semnale care sunt cele mai relevante într-un moment dat. De asemenea, acest tip de cunoaştere (bazat pe experienţa pieţei) trebuie sa fie însoţit de capacitatea individuală de schimbare a comportamentelor în funcţie de condiţiile pieţei. Această sferă de cunoaştere practică este un obiect de analiză greu accesibil cercetătorului social ,atât din cauza dificultăţilor de măsurare şi comparare a rezulatatelor, cât şi pentru că de multe ori aceasta nici nu este percepută în mod conştient de către antreprenori. În termenii lui Hayek, piaţa este singurul mediu în care individul poate verifica utilitatea cunoaşterii pe care o deţine. O distincţie importantă în acest sens este cea subliniată de (…) asupra faptului că indivizii învaţă lucruri diferite pe piaţă pe care le vor folosi în acţiunile ulterioare în feluri diferite. ‘Successul’ este considerat o hartie de turnesol mult mai utilă practicii antreprenoriale a indivizilor pentru că în cazul eşecului individului îi este mai greu să inţeleagă semnalele pieţei. În viziunea schumpeteriană asupra antreprenoriatului, aceasta îmbunătăţire pemanentă a stocului de cunoaştere îşi schimbă semnificaţia. Dacă in viziunea Şcolii Austriece de economie înlocuirea stocurilor vechi de cunoştinţe de către informaţiile noi este permanentă şi treptată în funcţie de condiţiile pieţei, pentru Schumpeter tipul schimbării în cunoaştere este unul radical, ea avand loc în contextul procesului de “creative destruction”. In aceeaşi logică este şi întrebarea: Care sunt abilităţile şi capacităţile individuale care asigură accesul la cunoştinţele necesare unui success antreprenorial?

Oportunităţile există în mod obiectiv pe piaţă sau sunt rezultatul interpretării subiective a realităţii? Prezenţa oportunităţilor în mod obiectiv pe piaţă ar conduce spre o interpretare a antreprenoriatului în termenii unei bune cunoşteri a datelor relevante din piaţă, ceea ce ar scoate în evidenţă capacitatea indivizilor de alertă la oportunităţile nedescoperite încă de ceilalţi competitori (Kirzner). Perspectiva potrivit căreia acestea nu există în mod obiectiv pe piaţă, ci sunt rezultatul interpretării diferite a realităţii scoate în evidenţă capacitatea imaginativă a antreprenorului (Luchmann), dar aceasta nu este caracterizabilă în termeni de fantezie, ci se poate descrie drept o capacitate de a imagina scenariile posibile pentru viitor si a acţiona în conformitate cu cel care se va dovedi că a fost cel mai apropiat de realitate. În termenii lui Schumpeter, antreprenorul are capacitatea intuitivă de a stabili acele “noi combinaţii” care să-i asigure accesul spre profit.

Consider că aceste întrebări sunt relevante în studiul sociologic al antreprenoriatului pentru că perspectiva pe care o conturează este una procesuală. Antreprenoriatul, văzut ca proces social, permite nu doar evidenţierea caracteristicilor individuale ale actorilor sociali, ci reuşeşte să ofere o perspectivă mai largă asupra instituţiilor sociale care reglementează aceste comportamente, dar totodată oferă posibilitatea de studiu a interacţiunii rezultate din întâlnirea indivizilor pe piaţă în condiţii de competiţie.